Costurile mari ale prețurilor ieftine. Un studiu de caz cu privire la banane

Copyright: James Robinson Photography
„Este foarte bine că oamenii națiunii nu ne înțeleg sistemul monetar și bancar pentru că, dacă ar face-o, cred că ar avea loc o revoluție până mâine dimineață”. Henry Ford

În prezent, producția de banane are efecte negative asupra mediului și societății, ceea ce determină așa numite costuri de mediu sau sociale care până de curând au rămas neanalizate, necunoscute și necuprinse în prețurile finale. Internalizarea acestor costuri, astfel încât prețurile să reflecte adevărul, reprezintă o provocare necesară pentru cei care afirmă intențiile pentru transparentizarea sectorului și încercările de a-l face unul sustenabil.

Copyright: James Robinson Photography

În urmă cu vreo zece ani, în timpul studiilor masterale, am aflat de noțiunea de externalitate, proaspăt intrată și în limba română. Urmând primul curs de economie ecologică și socială, am înțeles că acest concept este unul pe cât de elementar, pe atât de esențial în această disciplină. Tot atunci am aflat pentru prima dată despre incapacitatea economiștilor de a încorpora externalităţi în modelele lor și de a răspunde provocărilor date de fenomene complexe precum extincția speciilor, epuizarea resurselor, schimbările climatice și, mai ales, criza sistemică contemporană, ceea ce a făcut ca axiomele și credibilitatea acestei profesii să fie puse sub semnul întrebării mai mult ca niciodată.

Conform www.dexonline.ro, externalitatea este „atitudinea de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant”. O definiție mai cuprinzătoare aș schița-o așa: externalitatea este un rezultat nedorit (sau neintenționat) generat de o activitate economică prin deciziile indivizilor, afacerilor sau guvernelor legate de producție, consum sau investiții, cu impact pozitiv sau negativ, asupra mediului extern (fie el social, natural sau economic) pentru care aceștia nu plătesc. Economia convențională generează mai degrabă costuri externe decât beneficii externe neintenționate, astfel încât externalitățile determină de cele mai multe ori efecte negative  asupra mediului și societății și costuri externe care nu sunt cuprinse în prețurile de piață și care în cele din urmă sunt plătite de societate per ansamblu, fie în mod direct, fie indirect prin pierderi în calitatea vieții.

Acest articol nu se vrea a fi nici pe departe unul academic, ci are ca scop relatarea unor aspecte care, pentru a fi înțelese, nu necesită niciun fel de pregătiri de specialitate. În virtutea citatului lui Ford de mai sus, găsesc că popularizarea lor este necesară și că lumea ar arăta altfel dacă ar crește numărul celor care înțeleg mai bine sistemele care ne înconjoară, fie ele naturale, sociale, economice sau financiare și dinamica dependențelor dintre acestea. Pentru a ajuta în această direcție, iau ca studiu de caz un produs de larg consum, și un simbol greu egalabil al globalizării – banana –, și relatez mai jos externalitățile din acest sector pe care le numesc costuri ascunse. 

Costurile ascunse legate de bunăstarea, sănătatea și demnitatea umană 

 

În anul 2010, un Raportor Special al ONU, a calificat formele de nesiguranță și insecuritate în muncă pentru fermierii din sectorul bananier din Ecuador, exportatorul mondial numărul unu al acestui fruct, drept o formă de sclavie modernă.  

În cele mai multe cazuri, veniturile pe care le primesc fermierii și muncitorii de pe plantațiile convenționale pentru zile foarte lungi de lucru (de peste 12 ore) nu le acoperă nevoile de bază.  50% din muncitori lucrează la negru, deci fără nici un fel de asigurare socială sau medicală. În plus, pentru cei care au contracte, 70% dintre acestea sunt cu normă parțială și cei mai mulți nu le cunosc conținutul. 80% dintre fermieri nu pleacă în concediu, nu primesc bonusurile stabilite prin lege și este o situație comună ca femeile să fie discriminate (ele reprezintă doar 10% din forța de muncă și câștigă mai puțin pentru aceeași muncă) și hărțuite verbală sau fizic (sexual sau nonsexual).

Mai mult, nu e deloc excepțional ca fermierii sau micii producători să-și aducă pe plantații copiii pentru a-și îndeplini norma impusă de compania exportatoare, așa cum se vede în imaginile de mai jos din timpul unei vizite la un centru de procesare și ambalare a bananelor convenționale (necertificate organic și/sau Fairtrade), la care am participat în luna mai.

Copil a cărei vârstă estimată e în jur de 14 ani; Sursă Foto: ASTAC

Aceleași companii anihilează demnitatea umană și prin persecutarea muncitorilor care încearcă să se organizeze în sindicate pentru a-și apăra drepturile. În timpul vizitei în regiunea El Rio din Ecuador, cea mai importantă regiune producătoare de banane din țară, am avut ocazia să ajung pe plantații și în sate și localități a căror populații sunt în mare parte tributare veniturilor pe care le pot obține din industria bananieră. Am cunoscut îndeaproape muncitori și fermieri fie activi, fie șomeri care mi-au vorbit direct despre ceea ce niciodată nu vedem când facem cumpărături.  Acestora li se spune „los manchados”, adică „cei pătați”, denumire care are originea în faptul că hainele muncitorilor pe plantații sunt mereu pătate deoarece latexul din banane nu iese cu nicio o soluție de curățare. Ironic, numele li se potrivește pentru că, sub multe forme, sunt discriminați. Nu numai că nu se pot asocia la locul de muncă, dar am aflat de la Jorge Acosta Orellana, leaderul celei mai importante organizații sindicale din Ecuador în prezent, că cei care încă lucrează evită să se întâlnească sau să organizeze întruniri duminica sau în orele libere pentru că acest tip de activitate presupune un risc. Riscul este mare pentru că odată ce compania află de astfel de comportamente, numele lor este „pătat”, fiind introdus în așa numitele „liste negre” care circulă între marile companii.  Din acel moment, odată ce pierzi un loc de muncă în industria aceasta, este foarte puțin probabil, dacă nu imposibil, să obții altul într-o nouă companie, în ciuda eforturilor realizate de unii muncitori de a-și „curăța” antecedentele de muncă pentru a putea obține de lucru.

Diverse afecțiuni psihice sunt generate de faptul că oamenii sunt discriminați, lipsiți de încredere și fără speranță, cu sentimentul permanent de îngrijorare asupra zilei de mâine și cu stresul constant generat de riscul de a nu (mai) avea niciun venit, și de câte și mai câte alte aspecte epuizabile. Însă dincolo de demnitatea și sănătatea psihică a oamenilor, sănătatea fizică a celor care muncesc pe plantațiile bananiere este de asemenea afectată. Și nu este vorba doar de zilele lungi de lucru și natura muncii agricole, ci mai ales de expunerea muncitorilor la pesticidele folosite în producția „convențională” (neorganică) a bananelor. Un studiu publicat în anul 2016 de organizația austriacă Sudwind în cadrul proiectului „Make Fruit Fair!”  a analizat efectele pesticidelor asupra sănătății celor care muncesc în această industrie. Din concluzii reiese faptul că  folosirea intensivă a pesticidelor din acest sector face ca riscurile asupra sănătății umane să fie inevitabile. Muncitorii care lucrează cu pesticide prezintă mai des simptome precum amețeli, vomitări, diaree, mâncărimi ale ochilor, iritații ale pielii, oboseală și insomnie și un risc de 6-8 ori mai mare pentru simptome gastrointestinale. Majoritatea participanților la studiu (55%) nu știau ce fel de pesticide folosesc, iar cei care știau tot foloseau substanțe dăunătoare, unele dintre ele clasificate ca fiind cu potențial cancerigen și perturbatoare ale glandelor endocrine. Situația este agravată de faptul că fermierii folosesc un echipament minim de protecție. În timpul aplicării pesticidelor, doar o cincime din fermieri folosesc cu regularitate măști și mănuși de protecție, motivul principal fiind faptul că acestea nu le sunt puse la dispoziție de către angajatori.

Echipamente de protecție ale muncitorilor, regiunea El Rio; Sursă foto: ASTAC

Costurile externe ale producției de banane: un prim studiu global

De curând, Fairtrade International  a comandat realizarea unui prim studiu global cu privire la costurile de mediu și sociale ale producției de banane în piețe de desfacere cheie precum Columbia, Republica Dominicană, Ecuador și Peru. Studiul, realizat de către întreprinderea socială True Price și de către TRUCOST și publicat în prima parte a anului 2017, acoperă impacturi sociale precum salarii scăzute, discriminarea de gen, sănătate și siguranță, muncă peste program, contribuții sociale, exploatarea prin muncă a copiilor, hărțuire și muncă forțată și impacturi de mediu precum schimbările climatice, ocuparea solului, epuizarea resurselor de apă, poluarea solului, a apei și a aerului și deșeurile. Studiul arată că media costurilor externe ale sectorului bananier, pe cutie de banane (18,4 kg) este de 6,70 $ (mai mare de costul minim recomandat în anul 2017 de statul ecuadorian per cutie, de 6,25 $). Cele mai importante costuri sociale sunt salariile și asigurările sociale insuficiente pentru micii producători, iar cele mai semnificative costuri de mediu sunt ocuparea și utilizarea intensivă a solului, epuizarea resurselor de apă și schimbările climatice. Costurile sociale (60%) sunt mai mari decât cele de mediu (40%).

Studiul este important pentru că reprezintă prima încercare de a monetiza externalitățile și de a arăta cât se poate de clar, în bani, care este valoarea acestora. Printr-o metodologie de calcul inedită se estimează costurile reale ca fiind duble față de prețul pe care-l plătim în bancnote.

Producția certificată Fairtrade are costuri externe mai mici decât cea convențională în toate țările analizate. Acestea reprezintă 3,65 $ per cutie, aproape jumătate din cele ale producției de referință menționate mai sus, de 6,70 $ per cutie.  Costurile sociale sunt semnificativ mai scăzute pentru producția aferentă comerțului echitabil, în timp ce cele de mediu pot fi mai ridicate sau mai scăzute de la o țară la alta, dar în general similare cu cele din producția convențională. Prin urmare, chiar dacă are un impact negativ mult mai mic, producția Fairtrade nu e fără costuri și există oportunități de a le reduce prin abordarea practicilor de agricultură organică. Totuși, rezultatele arată că este posibil ca bananele să fie produse într-un mod mult mai sustenabil și chiar să se anuleze externalitățile cu impact negativ și că sistemul Fairtrade reprezintă un model posibil pentru un sector sustenabil al acestei industrii.

Copyright: James Robinson Photography

Pe cât de prezente sunt costurile relatate mai sus, pe atât de puțin evidente sunt pentru omul de rând, pentru consumatori. Însă nu e nevoie să așteptăm economiștii să ni le explice, nici patronii marilor corporații exportatoare sau a lanțurilor de supermarketuri să devină peste noapte empatici și preocupați de starea lumii. Noi, cei de la finalul lanțului de distribuție a bananelor și a celorlalte alimente,  avem responsabilitatea noastră ca și consumatori, față de cei de la începutul filierei, fermieri și muncitori de pe terenurile agricole, și față de pagubele naturale generate de produsele pe care alegem să le consumăm. Ignorance is bliss se spune, dar binecuvântarea e de scurtă durată. Pe termen lung suntem cu toții afectați, drept care este nevoie să interogăm cât mai mult din ceea ce ni se servește, să ne documentăm cu privire la capitalul natural și celelalte forme de bogății nemonetizate, să evaluăm prețurile corecte și să contribuim cât mai puțin la susținerea și creșterea costurilor ascunse.

Referințe:
Alejander Naranjo Marquez, 2017 – La otra guerra. Situacion de los plaguicidas en Ecuador, Accion Ecologica, Quito;
FENACLE, IFA, FOS, 2011 – Produccion Bananera. Impacto en la Salud y el Ambiente, Quito;
Fair Trade International, True Price, True Cost, 2017 – The external costs of banana production: A global study Research Report Prepared for Fairtrade International;
Hutter H-P, Kundi M, Ludwig H, Moshammer H, Wallner P., 2016 – Banana pesticides study. Epidemiological study on small-scale farmers and farm workers in conventional and organic agriculture (Bananas) in Ecuador. Report on the questionnaire survey;
Andrea Ben Lassoued, Konrad Rehling and Emese Gulyás, 2016: Banana production under a climate of fear, Südwind and Association of Conscious Consumers, publicație realizată în cadrul proiectului Make Fruit Fair!
Fructe dulci, realități amare;
www.povesteabananei.ro
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Asociația Mai bine promovează comerțul echitabil în România încă din anul 2009. De curând, am lansat o petiție adresată principalelor lanțuri de supermarketuri din România prin care cerem acestora introducerea de fructe tropicale certificate Fairtrade în fiecare magazin din întreaga țară, în fiecare zi, și asumarea plății unui preț corect către toți producătorii. Acest lucru ar permită în continuare furnizorilor  să aibă o producție sustenabilă, atât social, economic, cât și în ceea ce privește mediul înconjurător.