Natura angajează

Discursul de deschidere al lui Paul Hawken către Promoția anului 2009,

University of Portland, 3 mai 2009

Earth-Hiiring-Fotolia_9041205_M-500x358

Când am fost invitat să țin acest discurs, am fost intrebat dacă aș putea să țin un scurt discurs și să vorbesc direct,  la obiect, compact, sincer, cu pasiune și politete, surprinzător. Nimic mai simplu.

Să începem cu partea surprinzatoare. Hei voi, promoția 2009,  va trebui să realizați ce înseamnă să trăiți pe Terra în aceste vremuri, cand toate sistemele vii sunt in declin, iar rata acestui declin este în continuă creștere. O situație copleșitoare, însă niciuna dintre publicațiile de specialitate apărute în ultimii 30 de ani nu poate nega asta. În esență, civilizația are nevoie de un nou sistem de operare, voi sunteți programatorii, iar noi avem nevoie de sistemul de operare în câteva decenii.

Planeta aceasta a sosit cu un set de instrucțiuni, însă se pare ca noi l-am rătăcit. Reguli importante precum a nu otrăvi apa, solul sau aerul, a nu suprapopula Pământul sau a nu atinge termostatul au fost incălcate. Buckminster Fuller a spus că nava spațială numită Pământ a fost atât de ingenios creată, încât nimeni nu bănuiește că de fapt ne aflăm la bordul uneia și că zburam prin Univers cu o viteză de un milion de mile pe oră, fără centuri de siguranță, cu loc suficient în interiorul ei și cu hrană foarte bună, dar că totul se va schimba. Diplomele pe care le veți primi sunt scrise cu cerneală invizibilă și, în caz că nu v-ați adus suc de lămâie pentru a decoda textul, vi-l pot spune eu: „Sunteti geniali, iar Universul angajează”.

Pământul nu și-a permis să facă recrutari sau să trimita limuzine la școala voastră. V-a trimis ploaie, apusuri de soare, cireșe coapte, iasomia care înflorește noaptea și persoana incredibil de atrăgătoare cu care sunteți împreună. Luați asta ca pe un sfat. Iată cum stau lucrurile: uitați că salvarea planetei nu este posibilă în timpul solicitat.  Nu vă lăsați descurajați de cei care știu ce nu este posibil. Faceți ceea ce trebuie făcut și verificați dacă a fost imposibil doar după ce ați terminat.

Când sunt întrebat dacă sunt pesimist sau optimist în legatură cu viitorul, răspunsul meu este mereu același: daca te uiti la datele științifice în legatură cu ce se întâmplă pe Terra și nu ești pesimist, înseamnă că nu ințelegi datele. Dar dacă îi cunoști pe oamenii care luptă pentru salvarea planetei și pentru imbunatățirea vieții celor săraci și nu esti optimist, atunci nu esti întreg la minte. Văd pretutindeni oameni obișnuiți, dispuși să se confrunte cu disperarea, puterea și alte ciudățenii de neimaginat, pentru a reda lumii niște urme de eleganță, dreptate și frumusețe.

Poetul Adrienne Rich a scris: „ Atât de multe au fost distruse, încat am trecut de partea celor care, epocă dupa epocă, deși fără puteri extraordinare, reconstituiesc lumea”. Nu există o descriere mai buna a fenomenului. Omenirea se unește, fuzionează.  Ea reconstituie lumea și asta se întâmplă în clase, ferme, jungle, sate, campus-uri, companii, tabere de refugiați, deserturi, locuri de pescuit și în cartierele sărace. Vă alăturati unei multitudini de oameni cărora le pasă. Nimeni nu are idee câte grupuri și organizații lucrează la problemele cel mai importante ale lumii contemporane: schimbarea climatică, sărăcia, despădurirea, pacea, apa, foametea, conservarea, drepturile umane etc. Mișcarea aceasta este cea mai amplă din câte s-au văzut până acum. Ea are nevoie mai degrabă de  conectare,  decât de control. Se străduiește mai degrabă să dizolve concentrările de putere, decât să domine. Ca și Mercy Corps, această mișcare își face treaba lucrând din spatele cortinei. Deși vastă, nimeni nu cunoaște adevarata dimensiune a acestei mișcări. Este un nucleu de speranță, sprijin și sens pentru miliarde de oameni. Puterea ei se află în idee, nu in forță. Este alcătuită din profesori, copii, țărani, oameni de afaceri, rapperi, fermieri, călugărițe, artiști, membri ai Guvernului, pescari, ingineri, studenți, scriitori incurabili, musulmani convinsi, mame îngrijorate, poeți, doctori fără frontiere, creștini intristați, muzicanți de stradă (…)

O învățătură rabinică spune că dacă lumea s-ar sfarși și ar veni Mesia, ar trebui întâi să plantezi un copac și apoi să vezi dacă povestea este adevarată. Inspirația nu este câștigată din acatistele despre ceea ce ni s-ar putea întâmpla, ci din dorința umanității de a reforma, a reconstrui, a reimagina, a repara, a regândi. „Într-o zi, ai știut în sfârșit ce trebuie să faci și ai acționat, deși vocile din jurul tau te descurajau cu sfaturi rele”, descrie Mary Oliver tranziția de la profan la un simț profund al conectării cu lumea vie.

web-of-life-s

Milioane de oameni lucrează pentru străini, chiar dacă știrile de seara sunt în general despre moartea străinilor. Bunătatea străinilor are origini religioase, ba chiar mistice și este puternic înrădăcinată în secolul al XVIII-lea. Aboliționiștii au fost primii care au creat o mișcare națională și globală pentru a apăra drepturile celor pe care nu îi cunoșteau. Până atunci, niciun grup nu mai făcuse plângere pentru o nedreptate care nu fusese comisă împotriva grupului insuși. Fondatorii mișcării aboliționiste au fost în mare parte necunoscuți –   Grandville Sharp, Thomas Clarkson, Josiah Wedgewood – și scopul lor era ridicol, având în vedere circumstanțele: în vremea respectivă, trei din patru oameni erau sclavi. Sclavagismul avea deja o istorie de secole. Mișcarea aboliționistă era  întâmpinată cu scepticism. Conservatorii considerau ca aboliționiștii  erau niște liberali, progresiviști, idealiști naivi,  băgăcioși și activiști. Au fost acuzați că vor distruge economia și vor aduce Anglia în pragul sărăciei. Dar pentru prima dată în istorie, un grup de oameni a decis să ajute persoane  pe care nu le vor cunoaște niciodată, de la care nu vor primi niciodată vreun beneficiu direct sau indirect.

Astăzi, zeci de milioane de oameni fac asta în fiecare zi. Este o lume a non-profitului, a societății civile, a școlilor, a antreprenoriatului social, a organizațiilor non-guvernamentale și a companiilor care pun pe primul loc dreptatea socială și de mediu. Preocuparea și scala acestui efort  nu au precedent în istorie. Lumea vie nu este „acolo undeva”, ci în inimile noastre. Ce știm despre viață? Biologul Janine Benyus afirma că viața creează condiții favorabile pentru viață. Nu cred ca există un motto mai potrivit pentru o economie viitoare.

Avem zeci de mii de case abandonate, fără oameni, și zeci de mii de oameni abandonați, fără case. Sunt bancheri faliți care sfătuiesc manageri la fel de faliți cum să salveze bunurile falimentare. Suntem singura specie de pe planetă  fără rată de angajare 100%. Superb!  Economia noastră încurajează distrugerea planetei pentru că este mai ieftin decât să o reînnoim, să o reparăm  și să o întreținem. Poți tipări bani pentru a elibera de datorii o bancă, dar nu poți tipări viața pentru a elibera o planetă. Am putea avea o economie bazată pe vindecarea prezentului decât una bazată pe distrugerea viitorului. În prezent furăm viitorul vânzându-l ca și produs intern brut. Putem crea bunuri pentru viitor sau de la viitor. Restaurare sau exploatare. De fiecare dată cand exploatăm planeta, exploatăm oamenii și cauzăm suferința. A munci alături de planetă nu este un mod de a te imbogăți, ci un mod de a fi bogat.

Redwoods-from-Canva

Celula primordială a apărut acum 40 de milioane de secole, iar descendenții acesteia fac parte din sângele nostru. Practic, respirăm aceleași  molecule pe care le-au respirat și Moise, Maica Teresa și Bono. Suntem divers interconectați. Destinele noastre sunt inseparabile. Suntem ceea ce suntem deoarece visul fiecarei celule este de a se duplica. Visele devin realitate. În fiecare dintre noi există un cvadrilion de celule, dintre care 90% nu sunt celule vii. Corpurile noastre sunt niste comunitati  care daca nu ar contine acele microorganisme, ar pieri in cateva ore. Fiecare celula umana are 400 de miliarde de molecule ce sunt responsabile de milioane de procese ce se desfasoară între trilioane de atomi. Activitatea celulară dintr-un corp uman este amețitoare: septilioane de actiuni pe moment (un 1 urmat de 24 de 0-uri); intr-o milisecunda, corpul uman a realizat de 3 ori mai multe procese decât numărul stelelor din univers, lucru pe care de altfel l-a afirmat și Charles Darwin când a spus că știința va dovedi că fiecare creatură este „un mic univers format dintr-o gazdă a unor microorganisme individuale, numeroase cât stelele Raiului.”

Asa ca am doua intrebări pentru voi toți: în primul rand, vă puteți simți corpul? Opreți-vă pentru o clipă ca să vă simțiți corpul. Au loc  septilioane de procese  neobservabile în corpul uman si corpul vostru face acest lucru atât de bine pentru voi incât sunteți liberi să ignorați acest lucru și să vă gândiți la momentul în care se va finaliza acest discurs. Poți să simți asta. Se numește viată. Asta ești tu. A doua intrebare: cine este responsabil de corpul tău? Cine are grijă de acele molecule? Să sperăm că nu un partid politic.

Viața creează condiții propice vieții interioare, la fel ca și celei exterioare. Impulsul nostru  interior  este de a crea condiții propice pentru viață.  Ceea ce doresc eu să vă imaginați este ca umanitatea ca și colectiv manifestă o ințelepciune innăscută ce ține de puterea de a vindeca rănile și insultele din trecut. Ralph Waldo Emerson se intreba odată ce am face noi dacă stelele nu ar aparea pe cer decât o singura dată într-o mie de ani. Nimeni nu ar dormi în noaptea aceea, firește. Lumea ar crea noi religii apărute peste noapte. Am delira, am fi extaziati de măreția lui Dumnezeu. În schimb, stelele  apar în fiecare noapte în timp ce noi ne uităm la televizor. Acel moment extraordinar în care am ști cu toții despre existența noastră și a pericolelor multiple care ne amenință nu s-a întâmplat niciodată în zece mii de ani. Fiecare dintre noi este la fel de complex și de frumos ca stelele din univers. Am  făcut lucruri grozave și am depășit cu mult existența noastră. Concurați în cea mai grea competiție posibilă. Generațiile de dinaintea voastră au pierdut. S-au zăpăcit și au pierdut din vedere faptul că viața este un miracol în fiecare clipă a existenței noastre. Natura vă face semne să rămâneți de partea ei. Cel mai nerealist om este cinicul, nu visătorul. Speranta are sens doar atunci când nu are sens să fii plin de speranță. Acesta este secolul vostru. Acceptați-l și alergați ca și cum viețile voastre ar depinde de el.

Paul Hawken este un antreprenor, activist al mediului si autor al multor carti, cea mai recenta fiind „Blessed Unrest: How the Largest movement in the World Came into Being and Why No One Saw It Coming”.

Surse imagini:

http://www.lietaer.com/wp-content/uploads/2010/09/Redwoods-from-Canva.png

http://blog.rwbenwick.com/tag/life/