Simplitatea voluntară – de la mai mult către mai bine

Simplitatea voluntară – de la mai mult către mai bine

Cei mai mulți gânditori și filosofi considerau că moderarea este calea de urmat pentru atingerea fericirii. Socrate prezenta logica sărăciei voluntare ca o alegere servind deopotrivă binelui personal și celui social și care, cu înțelepciune și bun simț, convertește precaritatea și privarea în bogăție potențială. Platon indica faptul că libertatea se găsește în limitarea voluntară a nevoilor. Pentru Aristotel sau Thomas d’Aquino, austeritatea – termen a cărui semnificație a fost alterată, dobândind un sens negativ – a marcat temelia prieteniei.

Simplitatea voluntară desemnează eliberarea oamenilor de activităţile neesenţiale care saturează vieţile moderne în cultura de consum orientată asupra muncii, în sens opus către ceea ce îi îmbogăţeşte şi îi inspiră . Reprezintă o transformare individuală, o înclinație spre moderație și lucru asupra sinelui și corespunde unui mod de viață ce urmărește o reorientare și o limitare a dorințelor. Reflectă totodată emergența unei mișcări anticonsumiste și antimaterialiste și ilustrează formarea unor nișe de exprimare alternativă.

Adepții simplității sunt persoane care decid să părăsească spațiile citadine și să se apuce de agricultură, diverși indivizi din mediul urban care fondează grădini comunitare, artizani, inițiatori ai unor afaceri sociale etc. Unii dintre ei au deseori, voluntar, salarii (mai) mici, unii își păstrează norma întreagă de lucru, iar alții aleg să o reducă pentru a nu-și pierde viața câștigând-o. Caracteristicile lor comune sunt, în general, renunțarea la televizor, telefon mobil sau mașină (chiar dacă locuiesc la țară, preferă transportul în comun sau bicicleta). Se hrănesc mai ales cu produse locale și de sezon, provenite din agricultura organică, din comerțul echitabil și solidar sau cu produse pe care le produc ei înșiși. Merg regulat la piață și cei mai mulți fac parte dintr-o asociație de sprijin a agriculturii țărănești. Organizează activități de folosire în comun a mașinilor private (carsharing), mese deschise unui întreg imobil de locuințe sau alte forme de consum colaborativ, ilustrând în practică sloganul mai puține bunuri, mai multe relații (moins de biens, plus de liens). Aceștia exprimă deseori sentimentul de libertate după debarasarea de un obiect sau de altul (în general de mașină sau telefon mobil). Totodată, majoritatea se scuză de dificultatea de a duce un trai aliniat perfect cu propriile valori sau cu principiile simplității voluntare și explică desele contradicții dintre aceste valori și anumite practici.

Conflicte interioare apar ca urmare a faptului că oamenii cu un trai alternativ se simt neconfortabil cu ordinea socială actuală ale cărei valori dominante determină și constrâng comportamentele umane. Aceste asimetrii sunt rezultatul unei culturi a consumului care trimite mesajele greșite, penalizând comportamentul prietenos cu mediul și făcând aproape imposibil chiar și pentru persoane foarte motivate să acționeze sustenabil fără sacrificii personale.

Simplificarea vieții în beneficiul unei augmentări a bucuriei de a trăi poate conduce la diminuarea timpului de lucru și a veniturilor, ca urmare a reducerii nevoilor. Timpul astfel eliberat permite o mai mare implicare civică și participare politică. Nu toți indivizii pot fi politicieni, însă pentru o democrație veritabilă, fiecare cetățean ar trebui să aibă o formare politică minimă. În realitate, sistemele formale de educație nu prevăd o astfel de formare în curriculum-ul învățământului obligatoriu, astfel încât cei mai mulți cetățeni ating vârsta legală de vot fără o cunoaștere adecvată despre instituțiile statului, valorile democratice și instrumentele politice care le sunt accesibile. Unii adepți ai simplității voluntare, cu un puternic spirit autodidact, sunt și militanți politici sau asociativi, însă cea mai mare parte a acestora militează prin propriul stil de viață și generează schimbare prin puterea exemplului.