Într-una din sâmbetele de vara trecută am mers in piața din apropierea cartierului în care locuiesc. E locul preferat pentru cumpărături despre care uneori zic că poate fi asociat cu o formă de terapie. Starea de bine este generată în primul rând de faptul că acest spațiu mercantil e în aer liber, mai puțin îngrădit și substanțial diferit de spațiile inerte specifice supermarketurilor. Îmi place diversitatea pe care o întâlnesc, mirosurile și culorile prezente. Pot cunoaște vânzătorii care (uneori) sunt și producătorii alimentelor pe care le consum. E un sentiment de apropiere atât ca urmare a interacțiunii directe cu aceștia cât și indirect, o apropiere de natură și de ceea ce ne oferă ea, sezonier și local. Piețele, atât cât mai rezistă unele, deși cu administrare defectuoasă și prea puțin valorate, sunt locurile în care găsim ingredientele care au fost produse cel mai aproape posibil de locul nostru de consum, cele mai proaspete.

Ce activitate te făcea fericit când erai copil? Simplitatea voluntară presupune orientarea către esența interioară individuală și alinierea acțiunilor proprii la aceasta. Spiritul timpului în care trăim face ca ea să se manifeste în emergența unei mișcări anticonsumiste și antimaterialiste. Astfel că simplitatea voluntară presupune rezistența la stilul de viață promovat de paradigma actuală dominantă ce determină indivizii să își construiască identitatea prin consum. Una din manifestările acestei realități este prezentarea tot mai frecventă în discursul politic a sintagmei „relansarea consumului” ca panaceu social.

ghid no 10 - simplitatea voluntara