Ce activitate te făcea fericit când erai copil? Simplitatea voluntară presupune orientarea către esența interioară individuală și alinierea acțiunilor proprii la aceasta. Spiritul timpului în care trăim face ca ea să se manifeste în emergența unei mișcări anticonsumiste și antimaterialiste. Astfel că simplitatea voluntară presupune rezistența la stilul de viață promovat de paradigma actuală dominantă ce determină indivizii să își construiască identitatea prin consum. Una din manifestările acestei realități este prezentarea tot mai frecventă în discursul politic a sintagmei „relansarea consumului” ca panaceu social.

ghid no 10 - simplitatea voluntara

O condiție pentru garantarea bucuriei de trăi, a calității timpului liber, pentru întreținerea frumosului în spațiile culturale sau pentru consolidarea relațiilor interumane, este și scăderea tempo-ului vieții. Pornind de la această premiză, un număr sporit de persoane văd în patima pentru viteză o daună adusă naturii umane și mediului înconjurător (natural sau antropic).

Simplitatea voluntară – de la mai mult către mai bine

Cei mai mulți gânditori și filosofi considerau că moderarea este calea de urmat pentru atingerea fericirii. Socrate prezenta logica sărăciei voluntare ca o alegere servind deopotrivă binelui personal și celui social și care, cu înțelepciune și bun simț, convertește precaritatea și privarea în bogăție potențială. Platon indica faptul că libertatea se găsește în limitarea voluntară a nevoilor. Pentru Aristotel sau Thomas d’Aquino, austeritatea – termen a cărui semnificație a fost alterată, dobândind un sens negativ – a marcat temelia prieteniei.