O parte din membrii asociației Mai Bine, împreună cu prietenii de la ART Fusion și cu implicarea lui Jorge Acosta, co-fondator al A.S.T.A.C. – sindicat care luptă pentru muncitorii și fermierii ecuadorieni din sectorul bananier, au reprodus parțial realitățile amare din spatele fructelor exotice pe care le consumăm cu ajutorul unui photo stunt realizate în fața Teatrului Național București.
Înainte de a lupta pentru drepturile muncitorilor, Jorge Acosta a fost pilot de avioane folosite pentru a pulveriza pesticide peste plantațiile bananiere. După finalizarea acțiunii acesta ne-a spus că am reușit să fim suficient de exacți în editarea acestei mici părți a cotidianului trăit de conaționalii săi. Imaginați-vă că oameni ca și noi merg la muncă, iar în timpul în care aceștia lucrează sunt pulverizați cu otravă care le provoacă grave probleme de sănătate la nivelul pielii și-al căilor respiratorii, iar ca imaginea să fie completă, femeile pierd sarcinile sau nasc copii cu malformații. Rău!
Acest aspect reprezintă doar un punct nevralgic al încălcării de drepturi practicat în întreg sistemul de producție bananier. Neincluderea muncitorilor în sistemul național de sănătate, presiunile și amenințările fizice pe care le suportă sindicaliștii, discriminarea și hărțuirea sexuală față de femeile muncitoare, plata unor salarii derizorii și fără compensații pentru orele muncite suplimentar, plus lipsa siguranței unui loc de muncă, sunt factori care au determinat Națiunile Unite, după intervenții venite din partea lui Jorge și A.S.T.A.C., să constate că muncitorii de pe plantațiile bananiere din Ecuador trăiesc o formă de sclavie modernă.
După cum afirmă și Jorge, pașii făcuți sunt mici, sindicatul lor încercând încă din 2007 să fie recunoscut public de către guvern. Sunt numeroși factorii care stau împotriva protejării muncitorilor și asigurarea și pentru ei a unui trai decent și corect în conformitate și față de toți pionii lanțului de producție și aprovizionare cu fructe exotice, și noi, consumatorii deci.
Factorii despre care scriu sunt guvernul, supermarketurile, companiile de aprovizionare, toate acestea apăsând pe umerii muncitorilor, fiecare luându-și procentul de profit lor rămânându-le cam…nimic. De aici apare întrebarea: Cine plătește cu adevărat prețul mic al fructelor exotice cumpărate de noi?.
În 2007 când Jorge a început munca de sindicalist și luptător pentru drepturile omului acesta credea că guvernanții îi vor sprijini și ajuta în lupta pe care au început-o cu marile companii de producție a bananelor. Realitatea a fost însă mai mult decât dezamăgitoare, guvernul nu doar că nu i-a ajutat, ci le-a impus condiții absurde pentru crearea și recunoașterea unui sindicat. Una din acestea ar fi faptul că muncitorii dintr-o alianță de acest fel trebuie să fie angajați ai aceleiași companii producătoare. Asta în condițiile în care în Ecuador sunt peste 4700 de ferme.
Pe lângă această stavilă fățișă a guvernului companiile apar cu alte piedici din umbră. Afilierea la un sindicat însemnând pierderea locului de muncă sau amenințarea siguranței personale și-a familiei, Jorge dând exemplu pe un prieten de-al său care nu mai poate veni în orașul natal din acest motiv. Din această cauză A.S.T.A.C. are doar 800 de membri în prezent, iar în Ecuador numai 3% dintre muncitori sunt parte a unui sindicat.
Din 2001 costurile de producție a fructelor tropicale cresc, însă prețurile din magazine rămân aceleași. Consumatorii cer prețuri mici, piața, supermarketurile ni le oferă, însă nu ele suportă discrepanțele costurilor ce apar pe parcurs. Diferențele sunt puse în spatele muncitorului, a celui mai mic și mai neauzit din lanțul de producție și aprovizionare cu fructe tropicale, în plus este împiedicat să-și exercite drepturile.
Consorțiul Make Fruit Fair vine cu răspunsuri la aceste probleme, unul din ele fiind acreditarea FairTrade. Fructele FairTrade sunt cu aproximativ 20% mai scumpe față de cele pe care le cumpărăm acum, însă garantează respectarea drepturilor omului și-a mediului, iar în plus sunt bio. Campania pentru respectarea drepturilor muncitorilor din sectorul de producție a fructelor tropicale a început să dea roade, cu pași mici cum ne spunea și Jorge, dar cum a reieșit din acțiunea noastră, solidari, umăr la umăr, adunând cât mai mulți oameni alături de cauza noastră putem schimba sistemul și transforma într-un prieten și aliat.
