Era odată ca niciodată
O fată care s-a născut în sălbăticie.

Se numea Ioana şi avea o fruntea ceva mai lată,
Dar era tare zglobie.
Prin păduri ea cutreiera liberă
De tot ce însemna reguli şi restricţii
Şi nu se simţea deloc singură
Căci trăia o viaţă lipsită de capricii,
Doar natura îţi oferă tot ce vrei.
Într-o zi, un bursuc bătrân,
A zărit-o şi i-a pus gând rău fetei,
Căci el era de fapt un mare jupân.
Bursucul prindea fete ca Ioana,
Asta ştia el să facă cel mai bine,
Şi de curând ce a prins-o în capcană,
A vârât-o în grajd la sine.
Ioana tare mult s-a îngrozit
Când gemete şi urlete a auzit
Şi mare i-a fost mirarea
Căci erau fete şi băieţi
Ca ea.
Trece un an, trec doi,
Ioana creşte şi se face cât un butoi,
Hrănită mult, dar îngrămădită,
Adesea bătută crunt şi cu viaţa îngrădită.
Cu răni în tălpi şi-n mâini şi pe trup,
Cu sănătatea precară şi cu hainele care i se tot rup,
Ea ştia foarte bine ce o aşteaptă,
O văzuse deja la fraţii ei de soartă.
Şi uite aşa,
Într-o iarnă geroasă de nu se mai pomenea,
A venit bursucul agale
Să o scoată pe Ioana la plimbare.
Ea a tras, s-a smucit, a muşcat,
În spate, fraţii ei doar au suspinat,
Căci în doar o clipită,
Viaţa i-a fost nimicită.
„Revoltător!” ar striga unii,
„Ăsta e mersul lucrurilor”
Zic majoritatea bursucilor,
În frunte cu baronii,
Căci ei scot doar profit,
De pe urma coapsei Ioanei
Pentru care bursucii cu drag vor fi plătit.
Miliarde de băieţi şi fete ca Ioana,
Asigură bursucilor hrana,
Deşi ei mor în suferinţă şi-n mizerie,
Deşi argumente sunt în puzderie
Să mănănci fructe şi rădăcinoase
Care sunt mult mai sănătoase
Şi care ar putea să lase
Fără angoase şi cu carnea pe oase
Fiinţe umane numeroase,
Libere şi frumoase
Ca Ioana.

Surse poze:

http://www.theguardian.com/environment/2012/oct/17/badger-cull-taxpayers
https://www.facebook.com/VeganismIsTheFuture/photos/pb.131369396963232.-2207520000.1397471171./510141179086050/?type=3&theater