Având în vedere faptul că sustenabilitatea este un concept relativ, dar și că această limitare ar putea fi evitată prin adaptarea continuă a instrumentelor de evaluare ținând cont de direcțiile schimbării, cum ar fi timpul, spațiul, domeniul de aplicare, obiectivul acestui studiu este să elaboreze o matrice pentru măsurarea nivelului de sustenabilitate în cazul fermelor legumicole mici.
Astfel, luând în considerare ceea ce sustenabilitatea ar putea să reprezinte în aceste condiții, noi am împărțit caracteristicile sale în patru dimensiuni principale – economică, socială, de mediu, culturală -, adăugând în același timp dimensiunea privată.
Includerea dimensiunii private poate oferi o potențială valoare adăugată pentru acest studiu, îmbogățind astfel perspectiva generală asupra capacității producătorilor de a atinge obiectivele de sustenabilitate în activitatea lor antreprenorială.
Pentru a cuantifica aceste cinci dimensiuni ale matricei de sustenabilitate, a fost creat un chestionar folosit ca suport pentru interviurile față în față realizate la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Est a României.
Rezultatele noastre au arătat asocieri între diferite componente ale dimensiunilor avute în vedere, dovedind sinergia lor în cadrul activității agricole, precum și apariția unor diferențe în nivelurile dimensiunilor și sub-dimensiunilor sustenabilității, care diferă în funcție de tipurile specifice de producție vegetală – convențională, ecologică, naturală, mixtă. Descarcă întregul studiu de aici: Sustenabilitatea în cazul micilor legumicultori: O abordare bazată pe o matrice (descarcă aici .pdf).
Această pagină este în lucru.
Aspecte despre studiu
Cadrul conceptual pentru evaluarea nivelului de sustenabilitate dintr-un sistem de producție a legumelor, în funcție de cele cinci dimensiuni ale sale, este prezentat în Figura 1.
Fiecare dimensiune conține diferite sub-dimensiuni corespunzătoare, care sunt detaliate apoi în următoarea parte a secțiunii privind metodologia. Astfel, cele cinci dimensiuni reprezintă baza matricei noastre de sustenabilitate, un instrument care poate fi eficient pentru evaluarea sustenabilității micilor legumicultori, așa cum este detaliat mai jos:
(1) dimensiunea economică, cu elementele sale specifice ce țin de bunuri tangibile, produse, prețuri, promovare, distribuție, venituri;
(2) dimensiunea socială, care conține sub-dimensiuni cum sunt educația, sănătatea, forța de muncă, buna guvernanță;
(3) dimensiunea de mediu, analizată din perspectiva resurselor naturale, a resurselor energetice, a practicilor utilizate, a preocupării pentru mediu: acțiuni, schimbări climatice;
(4) dimensiunea culturală, cu componentele sale specifice ce țin de muncă, valorificarea activității personale, preocuparea pentru mediu, percepții;
(5) dimensiunea privată, cu accent pe bunăstarea personală, activitatea din cadrul fermei, factori ce țin de fermă. Matricea de sustenabilitate a fost construită conform rezultatelor principale ale studiilor specifice considerate relevante pentru obiectivele noastre.
Pentru a cuantifica cele cinci dimensiuni ale matricei de sustenabilitate pentru sistemul de producție a legumelor, am elaborat un chestionar și l-am folosit ca suport pentru 30 de interviuri față în față realizate în Regiunea de Dezvoltare Nord-Est a României. Fermierii intervievați au fost selectați folosind metoda fulgului de zăpadă. Un sprijin important pentru identificarea lor ne-a fost oferit de structurile guvernamentale specifice din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est a României (Direcțiile Agricole Județene).
Fermele legumicole urmărite în acest studiu sunt împărțite în 4 categorii distincte:
(1) ferme convenționale, cu un sistem de producție clasic bazat pe tehnologii agricole specifice potrivite pentru fiecare specie de legume și care folosesc îngrășăminte chimice,
(2) ferme ecologice, cu un sistem de producție ecologic certificat, respectând cardul legislativ specific,
(3) ferme naturale, cu un sistem de producție prietenos cu mediul, fără îngrășăminte chimice, doar cu îngrășăminte naturale, dar care nu au o producție certificată ecologic,
(4) ferme mixte, care folosesc diferite tehnologii de producție agricolă, atât convenționale, cât și ecologice și naturale.
Concluzii
Sustenabilitatea reprezintă un concept relativ, al cărui înțeles variază odată cu evoluția societății ca întreg. Cu toate acestea, întotdeauna este loc de îmbunătățiri, în special atunci când există intenția de a evalua sustenabilitatea.
În acest context, nevoia continuă de actualizare a acestui concept pe baza schimbărilor înregistrate la nivelul întregii societăți și în arii specifice de analiză poate părea în același timp explicită și plină de provocări.
În consecință, noi am propus o nouă abordare pentru măsurarea sustenabilității în cazul sistemelor de producție a legumelor, care ar putea reprezenta un efort legitim și util pentru fermierii interesați să asigure o direcție sustenabilă pentru dezvoltarea afacerii lor. În acest fel, noi am urmărit să obținem o imagine distinctă pentru ceea ce ar putea să însemne sustenabilitatea în acest caz, împărțind caracteristicile sale specifice în trei dimensiuni principale (economică, socială și de mediu), adăugând totodată dimensiunea culturală și pe cea privată.
Articolul de față se află în lucru. Textul de mai sus este preluat de la RDRP – Rural Development Research Platform Association și urmează a fi transformat într-un articol personalizat, pe baza articolului original, care poate fi găsit aici.
