De-a lungul celor 10 ani de activitate am cunoscut oameni care ne-au inspirat și ne-au fost alături, și pentru că “sharing is caring” , vă facem cunoștință cu ei. Același set de întrebări – o mulțime de răspunsuri, idei, inspirație, povești, începuturi, bine și mai bine, bunici și hrană pozitivă.
Invitată specială Cami Gui – fondatoare Food Waste Combat-Cluj, luptătoare anti- risipă, specialistă în acrobații culinar- literare, decorator- alintător de nume/prenume, super activistă, super responsabilă, super energie.
Soundtrack recomandat de Cami pentru acest interviu. PLAY
Începem simplu – 3 cuvinte care te definesc/ descriu.
Pfoaaaaaaaaaaaaaaai! Cuvintele ar fi “ioai, mâncaaaaaare!, energie”
Ce înseamnă hrană pozitivă pentru tine?
Hrana care susține un mod de viață sănătos, care-ți dă energie și care te învață despre viață până la urmă. Care te îmbogățește, oferindu-ți plus- valoare.
Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că e nevoie de o schimbare și la cât timp după ai luat atitudine?
Cred că se cocea în mine nevoia de o schimbare de prin 2012, când aveam un prieten care îmi tot spunea de Junior Chamber Internaţional (JCI) și crezul acestei organizații. Și căutam ceva mai mult decât să merg la job.
Totul a început la mine cu mâncarea. Cu gătitul și obiceiul de a aduna mai mulți prieteni la seri de gătit – la mine sau în alte locuri.
Mi-am dat atunci seama că mâncarea e cea mai bună și mai sigură metodă de a crea legături între oameni. Apoi a urmat implicarea în proiectul Food Waste Combat (FWC), tocmai pentru că era despre mâncare.
Și apoi a urmat pasiunea pentru sustenabilitate, fascinația pentru proiectele în jurul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și renunțarea de tot la viața corporate, după 10 ani de disonanță cognitivă, să-i zicem așa.
Cum a luat naștere inițiativa Food Waste Combat, care a fost prima activitate implementată prin care ai abordat problema risipei alimentare și cum s-a desfășurat?
Food Waste Combat a apărut înainte să îmi suflec eu mânecile și să mă apuc de proiect. Un prieten din JCI Cluj a importat ideea de la JCI Izmir (Turcia) și pe mine m- a atras pentru că era despre implicarea în comunitate și despre mâncare. Datorită FWC, m-am înscris în JCI. În 2014 am devenit oficial membru al echipei de atunci. În 2015 s- a lansat cartea FWC și în 2016 l- am preluat eu ca manager de proiect.
Și prima activitate de amploare sub coordonarea mea, a fost o cină comunitară la care am gătit pentru 60 de oameni cu 100 RON și doar din alimente și mâncare donată, cu o mișcare impresionantă de forțe.
De- atunci, nu s-a mai putut da înapoi – m-am îndrăgostit complet de acest proiect!
Primul eveniment slow food la care ai participat/ sau pe care l-ai organizat?
Acea cină comunitară de care ziceam, a fost mai degrabă în stilul disco- soup. Și a fost marcant pentru mine.
Am încercat să producem cât mai puține deșeuri și am făcut rost ca prin minune de o grămadă de mâncare bună.
Nici nu știam io pe-atunci de consumul și traiul responsabil, doar îl intuiam. Și m-am ținut scai de cei de la Repair Cafe Cluj și Casa de Cultură Permanentă, ca să învăț despre economia circulară și economia darului, pentru că ceva mă atrăgea ca un magnet la treaba asta și am vrut să învăț cât mai multe.
Ultima oară când ai mâncat Fast food?
E îngrozitor doar să-ncerc să-mi amintesc un asemenea moment. Brrrr!
Oare se pune falafelul de la sirianul din Cluj? Că- i delicios și știu că am mâncat la final de iulie.
Ce criterii de consum alegi atunci când cumperi hrană sau alte bunuri de utilitate?
În general, mi-e tare greu să mai cumpăr lucruri. Dacă mă fascinează teribil o haină de la un second, o iau după multe evaluări despre cât de utilă ar fi, cât de mult m-ar incomoda sau cât de des aș purta-o.
N-am mai luat în ultimii ani haine noi decât foarte rar, făcute de artizani sau din textile recuperate. Iar pentru bunuri de utilitate, chiar numai cand e nevoie de ele și de preferat, fără plastic în ele.
Și mi-am găsit meșteri prin Cluj care repară diverse lucruri și de la care învâț tot felul de chestii despre uzura planificată sau cum sunt făcute produsele.
Care sunt primele 5 întrebări pe care ar trebui să ni le punem (noi în calitate de consumatori) înainte de a cumpăra un articol vestimentar de exemplu?
Ah, asta-i ușor! Am formulat-o pentru un curs o dată și de-atunci, tot cu ea-n cap sunt. O listă de 5 întrebări, aplicabilă oricărui produs – inclusiv alimentelor:
1. Ai cu adevărat nevoie de acest lucru?
2. Dacă ai identificat o nevoie, ce fel de nevoie e? Îți hrănește stomacul ori sufletul? Sau îți hrănește ego- ul?
3. Din ce e făcut ce urmează să cumperi? E natural, etic, local?
4. Câți kilometri a parcurs acest lucru până a ajuns la tine? Cât a poluat, în ce condiții a fost transportat la tine?
5. Ce se intampla cu acel obiect după ce tu nu mai ai nevoie de el? Se poate dona, se poate încorpora în alt produs? Se aruncă? Dacă da, e reciclabil?
Primul pas al tău spre un trai durabil?
Să îmi măsor gunoiul. M-am apucat să-mi strâng separat reciclabilele și să aflu cât deșeu produc săptămânal. Și apoi am început să-l înțeleg și să- l reduc.
De unde îți găsești energia și motivația să continui?
Tehnic vorbind, din prea mult testosteron liber – așa mi-o zis endocrinologul.
Mai frumușăl spus – am un noroc chior să dau doar de oameni faini în jur, care mă inspiră și care îmi dau ei la randul lor energie.
Și când n-am chef de oameni, îmi iau energia din alergat, din mâncare savuroasă sau de la pisoii care zburdă nestingheriți pe la mine prin casă.
Ultima oară când a trebuit sa spui cuiva “ ți-am zis eu”?
Ioai, încerc să folosesc expresia asta doar când vreau să mă bucur și să încurajez pe cineva prea pesimist sau cu încredere puțină de sine.
Îi mai zic des asta și domnului soț, când insist să facem ceva ce poate nu pare prea grozav la prima vedere. Dar este!
Cel mai frumos oraș în care ai călătorit? ( de oriunde)
E taaare greu să mă decid, că nici nu m-am gandit la asta vreodată. Cred că am rămas cel mai mult cu Lisabona- n cap, pentru că am mâncat foarte multe bunătăți acolo și mi-au plăcut tare mult azulejo.
Dar cel mai responsabil oraș?
Nici unul vizitat deja de mine nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor din categoria asta.
Ai copilărit la țară sau la oraș ? Ce impact asupra dezvoltării tale au avut bunicii?
Am copilărit masiv la bunici. Am avut bunici și la țară și la oraș. M-au învățat despre mâncarea mega bună și mega simplă, despre stoicism, despre sezonalitate, despre înțelepciunea țăranului și greutățile lor. Și cum să găsesc soluții creative mereu și să nu accept ușor refuzuri.
Cum ar fi o dimineață în care deschizi laptopul/pc-ul și vezi inbox 0? Nici un mail. Crezi că ar mai fi posibil?
Da de unde? Cine-o mai auzit de așa ceva? Când vreau să nu văd email-uri, nu deschid laptopul, dar ele-s mereu acolo, mă caută lumea ca “pă aur” în ultima vreme! Acum mai tre’ eu să învăț cum să diseminez atâta amar de informație.
Un om care te-a influențat/ inspirat mult?
N-a fost un om, au fost mai mulți oameni. Care au venit exact când aveam nevoie de ei, în locul unde mi s-au dovedit sprijin. Nu cred în modele singulare. Ci în capacitatea noastră de a ne inspira de oriunde din jur și a crea ceva bun cu fiecare detaliu nou învățat. Iar noroc de un mentor ce să stea pe lângă mine de-a lungul anilor, n-am avut. Și nici nu cred ca ar fi rezistat cineva.
Cartea preferată?
N-am una anume – e nedrept să faci top pentru cărți, măi! Dar am două care mi-au declanșat schimbări importante în viață:
– “Copilul invizibil” – Gaspar Gyorgy
– “Risipa alimentară în România – Analiza și posibile soluții”
Ce înseamnă “mai bine” pentru tine?
Înseamnă o creștere interioară în primul rând. Conectarea cu sinele, după care poți să te conectezi și să le fii util celorlalți. Și mai înseamnă un simț clar al comunității. Pentru că pentru situația în care suntem acum- în țară, ori în lume – mai bine înseamnă mai mulți care să adere la ideile ecocentrismului. Și când vor fi mai mulți, destui, va veni și o viață mai bună pentru toți.
