De-a lungul celor 10 ani de activitate am cunoscut oameni care ne-au inspirat și ne-au fost alături, și pentru că “sharing is caring” , vă facem cunoștință cu ei. Același set de întrebări – o mulțime de răspunsuri, idei, inspirație, povești, începuturi, bine și mai bine, bunici și hrană pozitivă.
Invitată specială Claudia Rânja – fondatoare a Asociației Sănătate Urbană * Urban Health by ClaIre, om de bază în comunitatea Slow Food Târgu Mureș, grădinăreasă pricepută și salvatoare de semințe, iubitoare de natură, un om de o bunătate și blândețe cum, din păcate, rareori avem ocazia să întâlnim. Mulțumim pentru prietenie!
Soundtrack recomandat de Claudia pentru acest interviu. PLAY
3 cuvinte care te definesc/ descriu.
Blândețe, sensibilitate, generozitate.
Ce înseamnă hrană pozitivă pentru tine?
Hrană pozitivă înseamnă pentru mine o hrană crescută în ritmul naturii, cu bun simț, respect și responsabilitate față de toți participanții la procesul de producție.
Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că e nevoie de o schimbare și la cât timp după ai luat atitudine?
Am simțit devreme că este necesară o schimbare. De mică, nu prea mi-am găsit locul în societate. Am fost tot timpul în căutarea unui spațiu sănătos în care să ‘cresc’ împreună cu cei din jur. În această călătorie, care m-a dus prin vreo 8-9 orașe până acum, am căutat oamenii care să nu mă tot ajusteze, spunându-mi că o lume așa cum mi-o imaginez eu nu există și că TREBUIE să mă schimb.
Momente de cotitură au fost în: 2002, după primul an de muncă; apoi în 2007, când am plecat pentru câteva luni din țară; iar în decembrie 2015 am făcut o schimbare majoră.
Cum a luat naștere inițiativa Sănătate Urbană, care a fost prima activitate implementată prin care ai abordat problema traiului sustenabil în mediul urban și cum s-a desfășurat?
Inițiativa Sănătate Urbană a luat naștere sub forma unui proiect personal la începutul lui 2016. Îmi propuneam atunci, să împărtășesc în spațiul public practici simple, pe care le avem oricând la îndemână, de a trăi cu mai multă blândețe și responsabilitate (față de noi înșine, de comunitate și de mediul natural) în spațiul orașului. Apoi, în primăvara lui 2017 am înființat asociația. Primul eveniment l-am avut în aprilie 2017. L-am numit ‘Săptămâna Dă mai departe‘. A fost o acțiune organizată în spiritul economiei darului (cum de altfel sunt cele mai multe din activitățile noastre), în cadrul căreia am dăruit (necondiționat în vreun fel) timp, energie, atenție, cunoștințe, surprize celor din comunitatea locală. Printre activități au fost: târg de răsaduri, proiecție de film, ateliere creative pentru copii, plimbări urbane în natură cu cei mici, excursie pe Vf. Scaunul Domnului, dar și premii – toate desfășurate în spiritul grijii pentru oameni, comunitate și natură.
Primul eveniment Slow Food la care ai participat/sau pe care l-ai organizat?
Primul contact direct cu o comunitate Slow Food, mai exact cu Slow Food Cluj Transilvania, a fost în octombrie 2016, în cadrul Forumului European pentru Suveranitate Alimentară, ce s-a desfășurat la Cluj-Napoca. Am fost prezentă acolo ca voluntar. A fost o manifestare care a avut un impact foarte puternic asupra mea. Am întâlnit cei mai mulți oameni frumoși, simpli, autentici, strânși la un loc, într-o perioadă așa scurtă. Și aproape nimeni nu avea telefon ‘inteligent’. Și oamenii vorbeau unii cu alții, privindu-se în ochi. Și erau multe zâmbete, și îmbrățișări lungi din care nu îți doreai să te desprinzi; și cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o până atunci la vreun eveniment public, pregătită de voluntari din Elveția și Germania, cu ingrediente de la mici producători locali de hrană curată. Și a fost prima dată când am făcut pâine cu maia, alături de voluntarii coordonați de Iulian Duțu de la Turtița Fermecată. De neprețuit!
O amintire pe care o port cu mult drag și recunoștință în suflet!
Ultima oară când ai mâncat Fast food?
Am mâncat foarte rar mâncare tip fast-food. În 2009-2010 poate mai des, dar oricum tot rar. Ultima oară… nu-mi aduc aminte. Să fie 3-4 ani. Nu știu.
Ce criterii de consum alegi atunci când cumperi hrană sau alte bunuri de utilitate?
Primul criteriu este acela al necesității sau utilității – am sau nu într-adevăr nevoie de acel bun? Apoi îmi doresc să știu cât mai multe despre producător pentru a putea afla cum e fabricat acel bun, în ce condiții, cu ce urmări, pentru a putea face o alegere informată.
Care sunt primele 5 întrebări pe care ar trebui să ni le punem (noi în calitate de consumatori) înainte de a cumpăra un articol vestimentar de exemplu?
Întrebările pe care mi le pun eu sunt:
— Am sau nu nevoie de acel articol vestimentar?
— În procesul de producție a avut cineva de suferit – oamenii, animalele, mediul?
— Ce și câte resurse naturale au fost folosite și câte deșeuri a generat achiziția mea?
— Care este timpul de viață al articolului pe care doresc să-l achiziționez?
— Ce se întâmplă cu el după ce își încheie viața?
Primul pas al tău spre un trai durabil?
De primul pas nu-mi aduc aminte, pentru că nu a fost un moment anume, cu impact puternic.Privind însă în urmă, sunt lucruri pe care îmi aduc aminte că le făceam încă din școala gimnazială, iar acum le regăsesc pe toate listele care recomandă practici de zi cu zi pentru un trai durabil. Sigur, nu le asociam la acel moment cu conceptul de trai durabil, dar resursele materiale mai reduse ale familiei și poate o sensibilitate și înțelegere personale, m-au făcut să adopt practici care mă ajutau pe mine și familia mea, și se pare că făceau bine și mediului. De exemplu, trusa mea de îngrijire personală a avut întotdeauna foarte puține lucruri, adică strictul necesar. Înțelegeam că trebuie să am grijă de mine din interior. Apoi, nu simțeam nevoia să fiu în pas cu moda. Cumpăram încă din școala gimnazială haine la mâna a doua. Iar când cumpăram haine și încălțăminte noi, alegeam lucruri de calitate (care costau mai mult), care să reziste în timp. Am încă haine și pantofi vechi de 15-20 de ani, în stare foarte bună. Căutam din adolescență acțiunile/evenimentele fără dimensiune mercantilă. Nu am fost o persoană consumatoare de băuturi răcoritoare carbogazoase vândute în plastic. Nu spun că nu am cumpărat niciodată, ci foarte, foarte rar. Și nu am mai făcut-o de mulți ani de zile. Băutura mea preferată a fost întotdeauna apa. Acasă, în familia mea, se aducea aproape tot timpul apă de la izvoarele din apropierea orașului Gheorgheni. Am trăit tot timpul mai degrabă în ritmul anotimpurilor, decât al sărbătorilor și aniversărilor, neînțelegând risipa inutilă care se făcea cu ocazia acestora. Încă de mică, consumam foarte puțină carne, pentru că pur și simplu corpul meu nu îmi cerea acest lucru. Exemplele ar putea continua.
De unde îți găsești energia și motivația să continui?
Gândul la mama mă motivează foarte mult. Apoi îmi găsesc motivația și energia în lectură, în natură, în grădină, în zâmbetele și vorbele încărcate de bunătate ale oamenilor, în îmbrățișările autentice, în generozitatea necondiționată a oamenilor pe care viața mi i-a adus în cale.
Ultima oară când a trebuit sa spui cuiva “ți-am zis eu”?
Nu îmi amintesc. Nu obișnuiesc să folosesc această sintagmă.
Aș adăuga însă ceva:
La Marele Prînz, Hrană Pozitivă, Fără Risipă de la Iași, din 16 octombrie, de Ziua Internațională a Hranei, m-am simțit atât de bine. Atât de bine! A fost o ÎNTÂLNIRE în care m-am regăsit complet. Spațiul, atmosfera convivială, energia locului și a oamenilor, hrana pregătită, valorile și principiile celor care au contribuit la această întâlnire și pe care se construiesc acțiunile Asociației Mai Bine, m-au făcut să-i tot repet lui Imre (partenerul meu de viață): ‘Vezi că se poate și altfel [adică mai bine, cu blândețe și responsabilitate față de oameni și mediu]!’ Și mi-am zis: ‘Ce bine e să-ți întâlnești oamenii!’În CUIB m-am simțit în siguranță, cu pace în suflet și foarte inspirată de ceea ce am găsit acolo. M-am simțit ACASĂ. Iar ceea ce i-am spus lui Imre ar putea fi un fel de ‘Ți-am zis eu…’. Ultima dată am spus asta la voi în CUIB.
Penultima dată, nu-mi aduc aminte…
Cel mai frumos oraș în care ai călătorit? (de oriunde)
Bruges, Belgia
Dar cel mai responsabil oraș?
Ljubljana, Slovenia
Ai copilărit la țară sau la oraș? Ce impact asupra dezvoltării tale au avut bunicii?
Am copilărit la oraș. Până pe la vârsta de 7 ani, stăteam câteva săptămâni din vacanța de vară, respectiv câteva zile din vacanța de iarnă la bunici, la țară.
Din păcate nu am multe amintiri despre bunicii mei. Am copilărit mai mult la bunicii din partea mamei. Îmi aduc aminte că erau foarte harnici, iar bunicul era sever cu noi. Când stăteam la ei, eram toată ziua pe afară. Aveau animale (găini, porci, vaci), grădină, livadă. Era o diversitate foarte mare de fructe pe lângă casa bunicilor pe timpul verii. Îmi aduc aminte cum mergeam cu ei la cosit, la strâns fânul, la strâns de alune (ce de alune erau!), fructe și ciuperci, aduceam borviz de la izvor, așteptam seara să vină acasă vacile (mi-era teamă de ele când eram mică; mi se păreau atât de imprevizibile). Îmi amintesc așa de bine cum mâncam bobul proaspăt, verde, direct de pe ogor. Apoi vreo 30 de ani nu am mai mâncat deloc bob. [Acum îl cultivăm în grădina noastră.] Și iernile erau așa de frumoase!
Pentru că stăteam relativ puțin la ei, viața acolo îmi părea idilică. Înțelegeam totuși că pentru ei nu era ușor.
Îmi pare rău că acel spațiu (casa, pământul din jur) nu a rămas în familie.
Cum ar fi o dimineață în care deschizi laptopul/pc-ul și vezi inbox 0? Nici un mail. Crezi că ar mai fi posibil?
În dreptul meu, pot să-mi închipui ușor o astfel de dimineață, dar nu și pentru societate în ansamblul ei. Simt deseori multă dezarmare văzând direcția în care are loc ‘dezvoltarea’ societății.
Îmi propun ca în viitor munca mea la calculator să se reducă cât mai mult.
Un om care te-a influențat/inspirat mult?
MAMA
Aș adăuga că mă simt binecuvântată când vine vorba de oameni care m-au influențat/inspirat. Am avut parte de mulți OAMENI FRUMOȘI de-a lungul timpului, care m-au ajutat să cresc, să mă vindec, să o iau de la capăt, să merg mai departe… Și fiecare a venit la momentul potrivit.
Cartea preferată?
Nu pot să numesc o singură carte preferată.
Amintesc însă, aici și acum, cartea scrisă de Isabel Allende, ‘Țara mea inventată’, pentru că sunt într-un moment al vieții în care îmi pun din nou mai intens și mai frecvent întrebarea: ‘Sunt în locul potrivit?’; și pentru a-mi fi bine, inventez o țară a mea, un spațiu unde să cresc, să mă simt în siguranță, acceptată și unde contribuția mea este necesară și apreciată.
Ce înseamnă “mai bine” pentru tine?
Înseamnă cu bunătate, cu bun simț, cu respect și responsabilitate, cu asumare, cu generozitate, cu colaborare. Înseamnă în tihnă, dar și alert, însă mereu cu atenție. Înseamnă mai mult cu cei dragi și mai mult în mediul natural. Înseamnă mai puțin și mai bun.
