Vă puneți vreodată întrebări cu privire la sensul vostru, al nostru, al omenirii? Dacă da, lăsați-mă să vă felicit, deoarece, fapt cunoscut, omul, atunci când iți pune întrebări, se deșteaptă și astfel voi, cititorii, va aflați cu un pas mai aproape de adevăr. Ca sa va fac sa empatizați mai mult cu subiectul dezvoltării durabile, va voi spune o poveste de pe vremea când eram tânară, superficiala, lacoma si foarte doritoare de bunuri materiale. În vacante, am mai avut ocazia de face și câteva călătorii prin Transilvania, ținut în care am mai fost de multe ori și în care mă întorc întotdeauna cu drag.
În fine, lucrul care m-a pus cu adevărat pe gânduri a fost faptul că, în circuitul pe care l-am efectuat cândva, am trecut pe lângă 5 gropi de gunoi. 5. Am fost afectată psihic mult timp (și probabil încă sunt) de imaginea creată. Și, de fiecare dată când treceam pe lângă una, mă întristam cumplit (deși nu înțelegeam atunci de ce) când vedem cum toate deșeurile ajungeau în pământ. Și Pământul ne dă viață. După puțin timp, în mintea mea s-a produs un declic. Mi-au venit în minte toate momentele când am auzit/ citit despre ecologiști și proiectele lor, “Hippioții ăia – niște ciudați!”. Acum râd de mine și de oamenii care se identifică cu persoana mea de atunci.
Și astfel, cu timpul, am realizat cât de puerilă, dezinformată și egoistă eram eu. În primul rând, acele gunoaie și locul în care erau îngropate simbolizau ceva mult mai vast. Consider că omul, în încercarea să de a-și crea o existența ideală în mod absolut, a mai dat și greș; umanitatea a luat-o pe un drum greșit, un drum al exagerării ridicole. Ei, oamenii, se lasă dictați de nevoi absurde, de dorințe false, de trenduri materialiste, de porniri distructive, de oameni mai rău-intenționați decât ei (și toate acestea probabil fără a-și da seama). We buy things we don’t need with money we don’t have to impress people we don’t like (Fight Club, 1999). Asta înseamnă gunoiul acela pe care îl vedeam mutat cu buldozerul. Oamenii și-au pierdut valorile și au devenit auto-contradictorii: cum se poate numi ideal să acumulăm niște lucruri a căror valoare este în totalitate definită de alții și să ducem o existență în care să nu aducem niciun impact pozitiv asupra niciunui alt aspect din afara vieții noastre individuale, să nu facem bine niciunei alte ființe, niciunei alte generații? Când idealul este un ideal doar când reprezintă perfecțiunea (Lev Tolstoy)?
De aceea, cititorule, te îndemn să îți revii, să redevii uman, să îți cauți un ideal. În ceea ce privește sustenabilitatea (sau dezvoltarea durabilă, noțiune echivalentă), gândește-te că fiecare alegere (în materie de consum și ideologii) pe care o faci poate avea un impact imens, vezi: regiunea Agbogbloshie (Ghana) și poveștile locuitorilor acesteia; dependența de combustibili fosili și fenomenul “smog” și ce urmări au acestea asupra sănătății, societății actuale și planetei noastre; folosirea excesiva a PET-urilor și consecințele acesteia; consumul de produse (din alte țări, dar nu numai) cu o origine neverificată și a căror fabricație este susceptibilă unor practici comerciale neloiale; promovarea unui stil de viață și principii consumiste și dependențe de bunuri materiale etc. Prin felul în care fiecare din noi își aduce impactul asupra lumii, se poate stabili dacă noi, ca oameni, ne îndreptăm într-o direcție bună, dacă avem un ideal adevărat și dacă nu ne conducem spre nimicirea noastră și a generațiilor următoare.
Primul pas este conștietinzarea acestei ipocrizii în care trăim. Al doilea constă în dorința de schimbare intrinsecă. Un om în integritatea facultăților mintale își poate da seama, în prezența informării corecte, ce este just și ce nu. Faptul că stilul de viață pe care mulți oameni îl duc distrugând mediul natural, cultural și social poate fi categorizat cu ușurință ca un factor negativ care contribuie la alienarea omenirii.
———————————–
Articol scris de Ana Pripasu în cadrul proiectului Climate Justice – Engaging the youth of Iași implementat de Mai Bine printr-un subgrant oferit de Bankwatch România.
