Un material de Ștefania Ventome
Este ora 18, afară este frig și întunecat, iar mall-urile bucureștene încep să se aglomereze. Din parcare și până în foodcourt, în mall e abundență: de culori, mirosuri, reclame și oferte, iar oamenii se plimbă dintr-un magazin în altul, se opresc în fața vitrinelor și a aparatelor de self-service și pândesc locuri libere la mesele din foodcourt.
De la apariția primului mall în România în anul 1999 și până în prezent, mersul la mall a devenit printre cele mai populare modalități de a petrece timpul liber în mediul urban, iar odată cu asta și consumul de fast-food a crescut. Peste 25% dintre cheltuielile românilor pentru ieșirile în oraș se duc către fast food-uri, iar asta se reflectă în peisajul din zonele de foodcourt, printre cele mai aglomerate. Clienții restaurantelor stau la cozi, mijesc ochii către meniuri cu scris mic și poze mari și cară tăvi cu mâncare gătită sau burgeri. Dar dincolo de acest freamăt și belșug, tomberoanele îndesate cu alimente și farfuriile pe jumătate golite relevă una dintre cele mai presante probleme ale relației omului modern cu hrana: risipa alimentară. Cât de mult se aruncă și cât de vizibilă este risipa alimentară în mall-urile din București?
Un raport al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu publicat în anul 2021 estima că 17% din hrana produsă la nivel global este aruncată anual. Asta se traduce în 931 de milioane de tone de mâncare irosite în fiecare an, în timp ce aproximativ 12% din populația lumii se confruntă cu insecuritate alimentară.
Cantități semnificative de mâncare sunt pierdute în diferite etape ale lanțului de producție, prelucrare, distribuție și comercializare a hranei. În mare parte, produsele perisabile, cum ar fi fructele, legumele și produsele de origine animală sunt cele mai vulnerabile categorii de alimente în fața risipei, iar motivele pentru care mâncarea este aruncată variază de la probleme de igienă la probleme de logistică, depozitare și birocrație. Dar în funcție de zona globului în care te afli, modul de distribuire al hranei și al risipei arată diferit.
Pe tăvile oamenilor rămân de toate, de la resturi de sosuri în recipiente de plastic la bucăți de ciolan neatinse, pulpe de pui și torturi de ciocolată. Ținând cont de faptul că românii au cea mai mare pondere de cheltuieli pentru mâncare din Uniunea Europeană, cantitatea de hrană risipită la nivel individual este surprinzătoare și intrigantă.
Alimente bune de consum ajung în coșul de gunoi zilnic, iar în zonele de servit mâncarea din mall-uri, rafturi burdușite cu resturi, plastice și cartoane dăinuie lângă panouri despre salvarea planetei și tejghele pline de mâncare. Iar asta în condițiile în care oamenii nu vor să arunce mâncare: „O iau la pachet. Ce mi-a rămas, am pus în pungă”, îmi spune doamna Ana Maria și îmi arată punga de hârtie de pe masă. Împreună cu cele două prietene cu care se află la masă sunt primele persoane pe care le întreb despre risipa alimentară în afara cercului meu de prieteni. Discutăm despre agricultura industrializată, porțiile mari de la restaurante, compost și îmi povestesc că își organizează cumpărăturile și mesele în așa fel încât să nu arunce mâncare. „Eu nu arunc niciodată. Când îmi fac cumpărăturile, îmi gătesc pentru două-trei zile”, îmi spune una dintre ele.
În ultimii ani, românii au devenit mai educați în ceea ce privește risipa alimentară, dar și mai implicați în diminuarea ei. Conform ultimelor statistici ale Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, „nivelul de risipă alimentară în gospodăriile din mediul urban din România are o tendință accentuată de scădere începând cu anul 2016, de aproximativ 4 puncte procentuale”, iar 71% dintre respondenții unui barometru realizat de România Durabilă susțin că aruncă foarte puțin sau deloc alimente. Deși statisticile sunt optimiste, nu există date mai recente de 2021, iar „procentajul de răspunsuri non-valide este relativ mare (23%), ceea ce ar corespunde cu procentajul de 26% al celor care declară că nu aruncă alimente”.
Lumea nu vrea să risipească hrană și totuși o face, și nu neapărat din nepăsare, ci pentru că problema risipei alimentare este una complexă și sistematică. Ce ajunge în coșul de cumpărături – și uneori în cel de gunoi – depinde de o varietate de factori biologici, psihologici și socio-economici. Oamenii sunt predispuși să cumpere mai multă mâncare atunci când le este foame, sunt influențați de mirosuri și de stimuli vizuali, iar în cazul României, mulți încă au vie trauma neajunsurilor și a precarității de dinainte de anii ‘90, iar asta explică de ce, de multe ori, accentul este pe cantitate, și nu pe calitate. Dar există și alți factori socio-economici care influențează comportamentul de consum al oamenilor. Potrivit unui studiu realizat de AMRCR și InfoCons, populația urbană risipește mai multă mâncare în comparație cu cea din mediul rural, iar familiile cu copii mici sau persoanele sub 35 de ani cu studii superioare și salarii peste medie au tendința de a arunca mai mult.
„De multe ori e o păcăleală și mult marketing” îmi dezvăluie Adrian, atunci când îl întreb care sunt motivele principale pentru care ajunge să arunce mâncare. Nu este singura persoană care vede o legătură între reclamele colorate cu două produse la preț de unu și cantitatea uriașă de resturi alimentare care ajunge în tomberoane. În sistemul economic actual, este ușor să produci cantități uriașe de mâncare, iar comercianții din industria alimentară se folosesc de oferte și reclame pentru a face consumatorii să cumpere mai mult decât au nevoie. În mall, de la intrare și până în food court, vizitatorii sunt expuși la panouri uriașe cu mâncare apetisantă, porțiile au devenit mai mari și lumea este încurajată să își ia meniuri. Totodată,59% dintre respondenții din domeniul HoReca ai unui studiu privind risipa alimentară în România susțineau că resturile din farfuriile oamenilor sunt cea mai comună formă de risipă.
Conform aceluiași studiu realizat în 2021 de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare, 54% dintre respondenții din domeniul HoReCa se declarau foarte îngrijorați de impactul risipei alimentare asupra afacerii lor, dar doar 9% dintre ei se informau asupra problemei din magazine de profil, iar mai mult de jumătate își luau informația din mass-media. În ceea ce privește măsurile pentru diminuarea risipei, 67% dintre respondenți declaraseră că nu luaseră nicio măsură, iar 18% optimizaseră produsele în așa fel încât consumul să crească.
În data de 7 decembrie 2022, proiectul de lege privind modificarea și completarea legii risipei din 2016 a primit avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. În teorie, legea risipei există în România de la publicarea ei în Monitorul Oficial în 2016, doar că metodologia de aplicare a fost reglementată abia în 2019, iar prevederile inițiale privind diminuarea risipei pentru operatorii economici au devenit opționale. Dacă noile prevederi vor fi publicate și reglementate, operatorii economici ar avea obligativitatea să ia anumite măsuri pentru prevenirea risipei alimentare, precum facilitarea donațiilor de mâncare, informarea și responsabilizarea angajaților asupra risipei alimentare și a clienților asupra consumului responsabil.
Conform noilor prevederi, responsabilitatea diminuării risipei ar fi și pe umerii instituțiilor statului. A.N.S.V.S.A. (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor) ar avea obligația de a informa consumatorii asupra impactului risipei alimentare din punct de vedere social și al mediului, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ar trebui să implementeze o platformă națională pentru operatorii economici în care să furnizeze date și măsuri pentru prevenirea risipei.
Conform Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, anumite schimbări ar avea un impact imediat: “Sunt și câteva lucruri relativ simplu de implementat, dar care pot avea impact semnificativ, cum ar fi oferirea tuturor condițiilor pentru ca mâncarea neconsumată în restaurant să poată fi luată la pachet.” Restaurantele ar trebui să ofere întotdeauna posibilitatea clienților de a își lua mâncarea neconsumată la pachet, fără niciun cost suplimentar. În schimb, alte probleme nu ar avea o rezolvare la fel de rapidă, cum ar fi implementarea platformei.
Termenul limită este 1 ianuarie 2025, iar până la funcționarea platformei nu ar exista contravenții pentru operatorii economici care încalcă obligațiile. Totuși, din punctul de vedere al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, noile reglementări “au potențialul de a face legea mai eficientă. […] Nu există o rețetă perfectă, cu siguranță vor fi și limitări, dar e bine că facem constant pași pentru a încerca să corectăm anumite aspecte”.
Între timp, în mall e abundență, porțiile sunt mari și resturile se adună tavă după tavă în coșurile de curățenie. Cât de mult se aruncă și de ce? Depinde pe cine întrebi. Partea bună este că oamenii devin mai responsabili și nu mai sunt la fel de indiferenți la mormanele de gunoi din jurul lor. Partea mai puțin bună este că sistemul actual de producere și comercializare a hranei este în continuare neechitabil, neetic si nedrept, iar implicațiile risipei
În România, deși este una dintre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană, se estimează că 2,2 milioane de tone de mâncare sunt aruncate anual, iar mai mult de jumătate din risipă se produce la nivelul gospodăriilor. Indiferent de etapa în care mâncarea este pierdută sau aruncată, risipa are implicații atât morale, cât și ecologice.
Industria agro-alimentară generează un sfert din emisiile cu gaz de seră la nivel global, iar modul în care resursele naturale sunt utilizate are adeseori un impact negativ asupra ecosistemelor și schimbărilor climatice. În contextul insecurității alimentare în care se află o mare parte din populația globului și a crizei climatice actuale, problema risipei alimentare a fost caracterizată în nenumărate rânduri ca fiind paradoxală. Și într-adevăr, există un contrast tot mai pronunțat între creștere economică și dezastru ecologic, între abundență și precaritate sunt prea mari pentru a fi lăsate doar pe umerii uneia dintre părți, fie că este vorba de comercianți, autorități ori consumatori.
Clienții unui fast-food își comandă mâncare în zona de food court al unui mall din București. Piața de fast-food din România este din nou în creștere, după o stagnare în primul an de pandemie.
“Omul care a plantat o grădină simte ca a făcut un bine pentru întreaga lume” (Charles Dudley Warner). Mesaj inscripționat pe una dintre mesele din mall.
Zonele de food court se aglomerează în jurul prânzului și seara. Aproximativ un sfert din banii cheltuiți de români pentru ieșitul în oraș se duc către restaurante de tip fast-food.
Resturile alimentare și ambalaje lăsate pe masă de consumatori.
Resturile alimentare care nu sunt colectate separat pentru compost sau biogaz ajung în gropile de gunoi. Se estimează că 95% din gunoiul generat în mediul urban din România ajunge la groapa de gunoi și generează gaz metan în momentul descompunerii. În Bucuresti, stațiile de compostare sunt insuficiente.
Zonele de servit mâncare din mall-uri sunt constant curățate de tăvi, resturi alimentare și recipiente de ambalat.
Conform unui studiu realizat de INCD – IBA, resturile din farfurii sunt printre cele mai comune forme de risipă în domeniul HoReCa.
Resturi de carne, pâine și legume pe o tavă din zona de food court. Risipa de carne are un impact negativ atât din punct de vedere etic, cât și ecologic. Peste un sfert din suprafața terestră a Pământului este ocupată de creșterea animalelor sau a hranei pentru animale. Din totalul de carne produsă, 20% se pierde în lanțul agroalimentar sau este aruncă de consumatori.
Resturi alimentare și ambalaje lăsate în zona de debarasare din food-court. Felul în care servim mâncarea implică de multe ori recipiente care nu pot fi reciclate.
Clienții și livratorii așteaptă să comande în fața unui fast food. Odată cu pandemia, livrările de mancare din România au crescut, iar odată cu ele și cererea pentru ambalaje de plastic și pungi de hârtie.
Restaurantele și fast food-urile din mall-uri folosesc mirosurile și aspectul vizual al mâncării pentru a stimula consumul.
“O iau la pachet. Ce mi-a rămas, am pus în pungă”. Doamna Ana-Maria (centru) mi-a povestit despre măsurile pe care le ia pentru a combate risipa alimentară.
În momentul actual, fiecare restaurant decide cum să gestioneze problema risipei. Noile modificări la legea risipei ar putea facilita donarea de mancare comestibilă către angajații restaurantelor sau persoanele aflate în nevoie.
„Always more than one”. Fast food-urile încurajează supraconsumul prin reclame, oferte și meniuri.
Cantități semnificative de resturi alimentare și gunoaie se strâng zilnic în zonele de food court din mall-uri. La nivelul Uniunii Europene, 9% din risipa alimentară este provocată de restaurante și alte servicii de servit mâncare.
Un angajat al mall-ului curăță terasa din food court, iar un angajat al unui fast-food se află în pauză. Este la alegerea fiecărui restaurant dacă mâncarea rămasă la sfârșitul programului este oferită angajaților.
Articolul „De la abundență la risipă în mall” este realizat de Ștefania Ventome.
Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Ștefania Ventome este pasionată de antropologie, cultură urbană, ecologie și drepturile omului. A publicat articole pe teme sociale și culturale în publicații românești și străine și își dorește să redea cu acuratețe și empatie poveștile oamenilor și ale comunităților abandonate și marginalizate.
Facebook: https://www.facebook.com/stefania.ventome
Instagram: @stefighost
Acest material este rezultatul muncii creatorilor de povești vizuale narative care au participat la „Atelier de fotojurnalism. La intersecția dintre Schimbări climatice, Hrană și Drepturile Omului”, facilitat de Ioana Moldovan și organizat de asociația Mai bine, din Iași.
