Text și fotografii realizate de Alexandru Măciucă
La aproximativ 20 km de Timișoara se află Sanctuarul Asociației Culturale și Ecologice Sepale.
Locul s-a născut după ce, o tânără pe nume Silvia, absolventă a Facultății de Artă și Design din Timișoara, secția Pictură, s-a hotărât să atragă atenția asupra dreptului la viață pe care îl au animalele, asupra vulnerabilităților acestora în fața tendințelor distructive și indiferenței omului.
Îndrăgostită de natură și de animale, ea a pus bazele acestui loc în care omul se dedică animalelor și naturii. În Sanctuarul Sepale păsările găsesc adăpost, hrană și ajutor, în scopul recuperării și reabilitării lor. Alin și Silvia dedică timp, muncă, resurse financiare, dar și multă afecțiune animalelor bolnave, rănite, otrăvite sau cu diverse alte probleme. Apoi, păsărilor li s-au alăturat, cum era și firesc, alte animale: o scrofiță, oi, câini, pisici, iepuri, arici.
Refuzând, încă din copilărie să fie părtașă la sacrificarea animalelor din gospodăria bunicilor, iar apoi devenind vegană, Silvia își dedică viața salvării animalelor. Chiar și povestea de dragoste dintre ea și Alin a pornit din dorința acestuia de a salva un porumbel. Alin i-a cerut ajutorul Silviei pentru salvarea păsării și astfel cei doi și-au unit nu doar inimile, ci și eforturile, într-un țel comun: acela de a face bine, de a salva, a ajuta și proteja animalele aflate în situații dificile supraviețuirii.
Planurile lor de viitor vizează construirea unei hale care să le permită adăpostirea și îngrijirea unui număr și mai mare de păsări și a unor spații destinate vizitatorilor care își doresc apropierea de natură, de animale.
Așadar, Sepale este un loc în natură și pentru natură, un loc în care doi oameni au simțit că doar trăind în armonie cu animalele și natura pot face bine umanității și Pământului.
Silvia împrăștie paie la porumbei.
Ora de masă pentru animalele de la Sanctuar.
Silvia pune apă pentru animale și Printzess (cioara) o urmărește aproape tot timpul.
Silvia pune paie la animale pentru a nu se face noroi.
Printzess este una dintre zecile de ciori care locuiește la Sanctuar.
Silvia pregătește gărdulețe pentru pomii fructiferi, pentru a-i feri de iepuri.
Dogo îl urmărește pe Alin pe câmpul din împrejurări oriunde s-ar duce, fie ca e pe jos sau cu mașina.
Pe Drumul Păsărilor, care duce la Sepale
Alin tocmai a ajuns cu un pachet de cătină, sursă de vitamina C pe timp de iarnă pentru multe animale din Sanctuar.
purcica D.D., de la Dragă, Dragă
Silvia adună paie pentru a le împrăștia pe jos la animale. Dogo (câinele) și Printzess (cioara), îi țin companie.
Alin și Siliva se pregătesc să monteze un gard pentru a proteja vegetația de iepuri.
Silvia montează gardul pentru a proteja vegetația de iepuri.
Heidi (cioara) și Silvia la final de zi.
Voliera corvidelor, spațiu în care se recuperează după diverse probleme stăncuțe, coțofene, ciori de semănătură, ciori grive și ciori negre
Alin și Silvia pregătesc cereale pentru animăluțe.
Urmele lui Dogo în noroi pe „Drumul Păsărilor”, care duce la Sanctuar.
Dragostea dintre Silvia și Cupidon (curcanul)
Ciorile se împerechează pe viață. Heidi (mascul) și Greta (femelă) sunt aproape tot timpul împreună.
Biroul/dormitorul unde locuiesc Alin cu Silvia. Alin lucrează în domeniul IT.
Silvia duce pământ pentru a planta stejari la Sanctuar.
Alin și Silvia într-o pauză de cafea.
Câmpul de la Sanctuar. Dogo este Protectorul locului.
Despre autor
Alexandru Măciucă declară că e doar un martor la viața din jurul lui oferită de către Divin.
Instagram: https://www.instagram.com/alexandru.maciuca/
Website: https://www.alexandrumaciuca.com/
Acest material este rezultatul muncii creatorilor de povești vizuale narative care au participat la „Atelier de fotojurnalism. La intersecția dintre Schimbări climatice, Hrană și Drepturile Omului”, facilitat de Ioana Moldovan și organizat de asociația Mai bine, din Iași.
