În ultimul deceniu, după multe presiuni la nivel global, brandurile internaționale care se aprovizionează cu haine din țările din jurul lumii care oferă salarii scăzute au confirmat, pe hârtie, că salariile muncitoarelor și muncitorilor lor ar trebui să fie suficiente pentru a le asigura nevoile de bază, iar multe branduri declară că „sunt angajate” cu privire la plătirea unui salariu pentru un trai decent.

Totuși, majoritatea lucrătorilor și familiile lor au rămas în sărăcie. Industria textilă continuă să se folosească de costul mic al forței de muncă pentru a face profituri în masă. Aceste „angajamente” făcute de branduri pentru a asigura salarii decente au dus la aproape nicio diferență pentru muncitoare și muncitori.

Acestea sunt doar o parte realitățile surprinse în raportul Sub lumina reflectoarelor. Exploatarea din industria modei, realizată de Clean Clothes Campaign în anul 2020 și tradusă și adaptată de asociația Mai bine, prin proiectul Fashion Checker, în 2021.

Cum este posibil?

Marile companii de modă au o putere foarte mare și cifre de afaceri de milioane de dolari anual, în industria textilă. Acestea au libertatea de a alege dintre orice economie cu costuri și salarii minuscule, iar în aceste piețe brandurile dictează prețurile, cantitatea și calitatea, cu foarte puține considerente legate de impactul asupra fabricilor de aprovizionare și asupra lucrătorilor lor.

Modelul dominant de business crează o competiție între țări și între furnizori, ceea ce duce la o luptă globală totală.  În fața unei presiuni atât de mari, pentru a-și scădea prețurile și salariile, aproape toate eforturile depuse împotriva salariilor mizere au fost fără succes.

Modelul de business al industriei confecțiilor, care încurajează căutarea de prețuri din ce în ce mai joase și care duce la competiție între furnizori, este motivul cheie pentru care lucrătorii – dintre care majoritatea sunt femei de culoare – rămân prinși în sărăcie. Salariile mizere rămân o problemă critică, care stă la baza exploatării sistematice în industria globală a confecțiilor.

Salariul minim legal în țările producătoare de haine din toată lumea sunt mult mai mici față de cele care asigură un trai decent, ceea ce înseamnă că muncitoarele și  muncitorii din industria textilă nu-și pot asigura lor sau familile lor nevoile de bază. Diferența dintre salariul minim legal și cel care asigură un trai decent crește încontinuu.

Dreptul la un salariu pentru un trai decent

Plata unui salariu care asigură un trai decent este unul din drepturile omului stabilit de Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale Organizației Națiunilor Unite: 

„Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană.”

 Articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

Articolul este consolidat de definițiile Organizației Internaționale a Muncii cu privire la munca decentă, iar aceasta din urmă este acceptată pe scară largă ca fiind un standard al drepturilor omului.

În ciuda acestei definiții a dreptului la un salariu care asigură un trai decent, muncitoarele și muncitorii din industria textilă și a îmbrăcăminții sportive din întreaga lume sunt plătiți cu mult sub acest nivel și trăiesc într-o sărăcie lucie.

Companiile au o datorie de a respecta salariile care asigură un trai decent. În 2011, Consiliul Drepturilor Omului ale Națiunilor Unite a aprobat Principiile de Ghidare ale Națiunilor Unite cu privire la Business-uri și Drepturile Omului, care merg mai departe, prin afirmarea faptului că există o responsabilitate a statelor și a companiilor cu privire la protejarea și respectarea acestor drepturi, iar datoria companiei există „în mod independent de abilitatea și/sau voința statului în a-și îndeplini obligațiile legate de drepturile omului”.

În contextul dreptului la o retribuire echitabilă, care să asigure o existenţă conformă cu demnitatea umană, acest lucru înseamnă că, chiar dacă guvernul statului eșuază în a adopta legi pentru un salariu minim la un nivel care îi protejeză pe lucrători și le garantează acestora o existenţă conformă cu demnitatea umană, brandurile tot au responsabilitatea de a se asigura că muncitorii primesc un salariu pentru un trai decent.

 

Cum definim un salariu care asigură un trai decent

Un salariu pentru un trai decent este un salariu plătit care este suficient de mare pentru a asigura nevoile de bază ale lucrătorilor și familiilor lor, precum și un venit discreționar.

În mod specific, acest salariu:

  • se aplică tuturor lucrătorilor, ceea ce înseamnă că nu există nici un salariu sub acest nivel;
  • trebuie câștigat într-o săptămână de muncă standard, nu mai lungă de 48 ore*;
  • este salariul de bază net, după taxe și (unde se aplică) înainte de bonusuri, alocații și ore suplimentare;
  • acoperă nevoile de bază ale unei lucrător și ale dependenților (în Asia, asta poate fi definit ca și 3 „unități de consum”, unde un adult = 1 uc, iar un copil = 0.5 uc. Pentru alte regiuni, este nevoie de un calcul pentru a defini o familie, pentru a reflecta în mod corespunzător diferențele socioculturale ale familiilor și ale modelelor de cheltuieli);
  • include un surplus de 10% din costurile pentru nevoile lor de bază, sub forma unui venit discreționar.

Salariile pentru un trai decent variază de la țară la țară și, în interiorul țării, de la regiune la regiune, din aceeași țară. Pentru a plăti un salariu ce asigură un trai decent, este necesar să definim în mod clar ce înseamnă în fiecare țară și, de obicei, în fiecare regiune.

Multe branduri pretind să fie dedicate înspre a plăti salarii care asigură un trai decent, dar nu au nici o referință pe care să-și bazeze obiectivul. A avea un reper poate sa ducă salariile pentru un trai decent de la o idee abstractă la un obiectiv care poate fi atins.

Pentru asta, companiile trebuie să-și asume anumite praguri de referință pentru salariile pentru un trai decent, bazate pe o metodologie a calculării costului de trai din fiecare din țările și regiunile producătoare. Apoi, aceste cifre vor trebui utilizate pentru a face progrese.

Trebuie să avem un prag de referință pentru salariile care asigură un trai decent pentru a putea analiza dacă salariile plătite în lanțurile de aprovizionare sunt suficiente pentru a asigura nevoile de bază ale muncitorilor și ale familiilor lor.

Ce e de făcut?

Citește raportul Sub lumina reflectoarelor. Exploatarea din industria modei pentru a descoperi posibile căi de acțiune, ce alte aspecte sunt relevante atunci când vorbim despre salariile muncitorilor și muncitoarelor din industria textilă și cum am putea schimba industria modei.  

Poți intra chiar acum pe www.payyourworkers.org pentru a semna petiția prin care cerem marilor branduri de haine să:

  • plătească salariile complete ale lucrătorilor care le fac hainele, pe durata pandemiei și dincolo de aceasta;
  • se asigure că muncitoarele și muncitorii nu mai sunt lăsați niciodată fără nici un ban dacă fabrica lor intră în faliment, prin crearea unui fond de garanție pentru cei disponibilizați;
  • protejeze drepturile lucrătorilor de a se organiza și de a negocia în mod colectiv.

Folosește instrumentul de pe Fashion Checker, care-ți oferă șansa de a afla dacă brandurile tale preferate oferă un salariu pentru un trai decent pentru muncitoarele și muncitorii care-ți fac hainele.

Totodată, avem nevoie de sprijinul tău pentru a pune aceste subiecte pe agenda publică din România. Te invităm să urmărești pagina Clean Clothes Camapign România, acolo unde publicăm informații relevante și acțiuni adresate brandurilor și decidenților politici pentru ca oamenii din industria textilă să poată trăi decent.

Acest material face parte din proiectul Fashion Checker, care este finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestui material intră în responsabilitatea asociației Mai bine și nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene.

 

%d blogeri au apreciat: